Ce îmi rămâne fără tine?

de Iulia-Florentina Paciurea

Ce îmi rămâne fără tine?
Un ceas perfid, într-un perete,
Un pumn de sare împrăștiat,
Cafea și un pisic bălțat,
Un nour veșnic, trei stejari
Și-o poartă sprijinită-n pari.

Tu le făceai pe toate ale tale…
Aveai cinci rochii – numai Soare,
Aveai un râs puțin strident
Și o privire de trident,
Erai mai aprigă ca marea supărată,
Mai blândă decât floarea-mbujorată.

Ce îmi rămâne? Să mă mint.
Îmi spun că ești printre vecine,
Că ai găsit, pe drum, un câine,
Mă mint că ai plecat după albine,
Că te întorci, în noapte, mâine…
Cu faguri albi, cu apă și cu pâine.

Mă mint că te-ai pierdut pe la izvor,
Că dormi la umbra dulce-a plopilor,
Că m-ai uitat citind din cărți
Povești, cum e a noastră, poate…
În care visul mi-e realitate,
În care suntem fără de păcate.

©️Iulia-Florentina Paciurea

https://www.facebook.com/
http://www.iuliapaciurea-scriitor.com/

Photo by Atlantic Ambience

Ce e iubirea

de Laura-Gianina Lăcătușu

Ce este iubirea, cine poate ști?
Atâtea nume i s-ar potrivi
Poate să fie, dragoste sau joc
Sau, lacrima cusută dintr-un dor…

Ce e iubirea, cine poate ști?
E un calvar sau poate agonii
Un zbor senin sau numai cicatrici
Lăsate-n noapte unei fericiri

Ce e iubirea, cine să îmi spună
Când viscolul din teamă se răzbună
Și lumea-ncorsetată de apus
Privesc înfrigurați spre alte culmi

Ce e iubirea, dacă nu solfegii
Oceane de trăiri în largul zării
Sau flacăra ce mistuie-neștire
O inimă ce-mparte dăruire…

Ce e iubirea, cine s-o-nțeleagă
Când azi cu timpul totul se destramă
Prizăm cu frenezie falsitate
Iar viața e un teatru pân’ la moarte

© Laura-Gianina Lăcătușu

https://web.facebook.com

Photo by Markus Winkler

January’s Scion

by Mike U.

January’s scion, born of winter
messenger of midnight’s dark domain
harbinger of fearful futures
herald of the past’s persistence
bearer of remembrances of
what shall surely be

I’ve succumbed to January’s Janus
peering ever forward and behind
frozen firmly on the threshold
of what was and what may soon be
doomed to bear the weight of all things
for eternity

there are reasons January haunts me
memories unmeltable come spring
anguished glacial recollections
nurse at doleful mountain’s bosom
hiemal tempest screams its sinful
arctic lullaby

blizzards pummel me across the decades
breath sucked from my lungs I cannot scream
woeful winters resurrected
stain the present, tinge the future
I cannot let go, my tired
mind encased in ice

mountain path from past to future voided
bone-white drifts of January’s wrath
stalk the trail in hulking silence
passage is impossible here
miles of dead denuded forest
bar my way ahead

I can’t scry the future in the darkness
terrifying in obscurity
thrumming rumbling shakes the earth as
cloying caustic vapors fester
sulfur-scented volcanism
lies ahead for me

close my eyes and I can see the carnage
close my ears and I can hear the cries
spewing peaks of raining cinders
fire-bomb the desolation
I can sense the future tremble
in uncertainty

memories entombed in frigid white flakes
worries of the future caked with ash
undead past alive and raging
unseen future salivating
waiting restlessly for me as
time moves ever on

(c) 2022 by Michael L. Utley

https://silentpariah.com

Photo by Raquel Arguelles

Deci…

de  Maria-Sibioara Sângerean

Unii tac, pentru că nu înțeleg
Alții pentru că știu prea multe.

Unii tac, pentru că așteaptă
Să pice ”para mălăiață”…

Mulți tac, pentru că nu mai au
Nicio speranță… sunt la liman.

Destui tac, pentru că viața
I-a biciuit de prea multe ori…

Mulți tac, pentru că indiferența
E cel mai lesne drum de urmat…

Destui nu tac, vorbesc pe la colțuri,
Dar nu mișcă niciun pai din loc.

Eu tac, într-un fel al meu…
Și trec la fapte… deci, așa tac!

3.07.2025

https://web.facebook.com/

Photo by Pixabay

Albastru, indigo, violet…/ Blue, indigo, violet

de Nicole Sara

Toporași de ianuarie
în soare
culoare…

început de an
proaspăt
încet,

catifea în petale,
și rece și cald

spre albastru,
indigo,

violet…

dinspre galben, oranj
înnodate prin verde

cu roșu din fire
și eu

și cu raze pictând
printre umbre
de zile

lumina
croind
curcubeu

Sweet violets
freshness
in January sun

smooth color,
new year starting
idly

petals of velvet
both cold and warm

in blue,
indigo,

violet mildly…

from yellow and orange
flowing though green

and red in the heartbeats
so slow

from far painted rays
through shadows of days

rich light
arching
a bow

https://doarnicol.wordpress.com
https://starrysteps.wordpress.com
https://www.facebook.com/

Rise Up/ Ridică-te

de Anca Horga

Wake up, earthling,
Out of the sleep of death
Into which you have sunk
For so many years.

Now or never,
Create another fate
That will satisfy you,
Share your love.

Now or never,
Look within yourself with pride,
That in your hands it still flows
The blood of old ancestors.

Make freedom your devise,
In your heart must you wear it
Rise up with your gifts,
New paths thou wilt open.

***

Deșteaptă-te, pământene,
Din somnul cel de moarte
In care te-ai adâncit
De atâția ani.

Acum ori niciodată,
Croieste-ti altă soartă
Care să te mulțumească;
Iubire împarte.

Acum ori niciodată,
Caută-n tine cu mândrie,
Că-n mâinile tale mai curge
Sângele vechilor strămoși.

Deviza-i libertate,
În inimă s-o porți,
Ridică-te, cu ale tale daruri,
Noi drumuri vei deschide.

https://enpoeme.wordpress.com

Photo by Blaire Harmon on Unsplash